Poveştile populare au câte o explicaţie pentru fiecare lucru şi fenomen din lumea noastră, căci nimic nu a fost lăsat la întâmplare. Astfel, una dintre aceste istorisiri, pe care le mai ştiu doar bătrânii, spune că la începuturi oamenii nu ştiau ce să facă cu toate animalele şi plantele care acopereau pământul.
e fereau de ele, deşi Dumnezeu îi învăţase care era rostul fiecărui lucru în parte. Văzând că nu o scoate la capăt, Domnul a luat chip de om şi a coborât pe pământ, unde a început să cultive pământul şi să crească animale. A făcut chiar şi un foc, deasupra căruia a pregătit mâncăruri cum nu mai gustase nimeni până atunci. Din acea zi, făcând întocmai, oamenii au început să se transforme încet-încet în gospodarii de astăzi. Iar pentru că Dumnezeu le-a făcut mult bine, oamenii au grijă să ţină toate sărbătorile, respectând interdicţiile şi datinile de peste an.
Povestea grâului
Grâul îşi are rostul său pe lume, fiind atât hrană de zi cu zi, cât şi elementul central al unor ritualuri. O poveste populară spune aşa: "Grâul s-a dus la biserică şi s-a întâlnit cu sacara. «Hai, cumătră, la biserică!». «Mergi sănătos, că eu văd biserica şi de aice, nu-s mic ca dumneata!». Şi de aceea preoţii numai cu grâu slujesc, iar sacara nu se primeşte în biserică, că ea a fost sumeaţă şi a greşit". (Elena Niculiţă-Voronca - "Datinile şi credinţele poporului român"). Tradiţia populară cere ca pâinea, înainte de a fi pusă în cuptor sau sub ţest, să primească semnul crucii. E mare păcat ca pâinea să fie "întoarsă", adică să se aşeze a doua oară în cuptor, căci ea va da înapoi. Dacă nu s-a făcut bine de la început, căci focul nu a fost suficient de mare, aceasta este învăţătură de minte. Cum ai luat-o de pe foc, aşa să fie: crudă sau bine rumenită!
Despre mălai, tradiţia populară spune că a fost semănat cel dintâi de o moaşă, rostind aşa: "S
