Primul campion mondial oficial al jocului de sah Wilhelm Steinitz (1886-1894) s-a nascut la Praga, la 17 mai 1836, într-o familie de evrei austrieci cu venituri financiare foarte modeste. Desi învata sa joace sah înca de la vârsta de 12 ani, îsi descopera vocatia pentru acesta, careia îi va consacra întrega viata, abia dupa ce devine student la Viena, la Institutul Politehnic, unde pentru a se putea întretine dadea meditatii la matematica.
Descoperit si initiat în sah de catre ziaristul Ernst Karl Falkbeer, în 1861 câstiga campionatul Austriei, dupa care renunta la studiile universitare. În 1862, trimis sa participe la marele turneu international de la Londra, „Morphy al Austriei”, asa cum era supranumit, se claseaza pe locul VI, dar se impune prin jocul inventiv si combinatiile îndraznete. Stabilit ulterior la Londra, centrul lumii sahiste al vremii, disputa si câstiga o serie de meciuri cu marii jucatori ai timpului (S. DuboisS, J. H. Blackburne, A. Mongredien, H.E. Bird), fapt ce îl ridica treptat în ierarhia sahului mondial si îl impune ca adversar lui Anderssen, campionul mondial neîncoronat al momentului. Într-un meci dramatic disputat în anul 1866 pâna la a 8-a partida câstigata, în care scorul a evoluat de la 0-1 la 4-1, apoi 4-5, 6-5, 6-6, îl învinge pe acesta cu 8-6 si se autoproclama „campion mondial”.
Dupa aceasta victorie, Steinitz se dedica cercetarii în domeniul sahului, lucreaza câtiva ani la revista „Field”, unde îsi expune propriile idei privind jocul de sah, aratând ca sahul are o logica interna foarte rigida, absolut necesara de a fi cunoscuta pentru a-ti înfrânge partenerul. El contesta atacul cu orice pret, explicând ca acesta trebuie pregatit corespunzator si fundamentat pozitional, a explicat pentru prima data însemnmatatea câmpurilor tari si slabe, a lanturilor de pioni, a pionilor slabi, avantajul perechii de nebuni si a
