Până şi un consumator leneş, mulţumindu-se doar cu o privire aruncată ziarelor şi televiziunilor de ştiri, sesizează că presa noastră are drept subiect relaţiile din Coaliţia PSD-PD-L.
Temeiul acestei preocupări nu pleacă doar de la realitatea polemicilor din ultimele zile dintre partenerii de guvernare, dar şi de la surprinderea că membrii unei alianţe politice se ceartă în loc să se ţuce.
Starea asta de spirit mărturiseşte o slăbiciune tipică presei noastre de azi: absenţa memoriei. Rar am văzut în ziare sau la televiziuni abordarea unui moment de azi din perspectiva istoriei postdecembriste care, iată, mai are puţin şi împlineşte 20 de ani.
O simplă raportare la aceşti 20 de ani ne dezvăluie un adevăr: Că nici o Coaliţie post decembristă n-a funcţionat fără mici sau mari scandaluri, schimburi de replici tăioase, lansări reciproce de avertismente şi, mai ales, lansări de informaţii din surse despre aşa-zisa tensiune dintre formaţiunile componente. Şi deşi, profund impresionată de astfel de întâmplări, presa proclama iminenta rupere a Coaliţiei, de fiecare dată Coaliţia ieşea din ele vie şi nevătămată.
Coaliţia numită şi Patrulaterul roşu - PDSR, PRM, PDAR şi PUNR - a dus-o dintr-un scandal în altul vreo patru ani, din 1992 până în 1996. Ea s-a rupt, lăsând la putere guvernul minoritar PDSR, abia în buza campaniei pentru prezidenţialele şi parlamentarele din 1996, când partenerii şi-au dat seama că fiecare pierde electoral din concubinajul la guvernare.
Coaliţia CDR-PD a fost şi ea, la vreun an de la creare, scena a numeroase disensiuni, cele mai multe constînd în declaraţii polemice reciproce. Ba chiar, dacă ne gândim la scandalul iscat în decembrie 2007 de veşnic făuritorul de conflicte Traian Băsescu, Alianţa a fost pe punctul de a se face pulbere. Şi cu toate acestea, Coaliţia a rezistat timp de patru
