S-au implinit 150 de ani de la nasterea lui Lazar Saineanu si 75 de ani de cand a murit. S-a nascut la Ploiesti, dar a murit la Paris, ca si alti romani care, scarbiti de autoritatile tarii, au ales calea exilului. Cand in 1978, deci acum mai bine de 30 de ani, editura Minerva reedita Basmele romane in comparatiune cu legendele antice clasice si in legatura cu basmele popoarelor invecinate si ale tuturor popoarelor romanice, aparitia aceea era un real eveniment.

Vedeam ce a putut sa faca un autor care, pastrand proportiile, apartinea scolii de carturari giganti ai culturii noastre, Hasdeu, Iorga, Parvan. Nu intamplator el a fost studentul preferat al marelui Hasdeu si intr-un fel i-a continuat aceluia munca. In prefata semnata de Ovidiu Barlea la acea editie a Basmelor citim: "Lazar Saineanu s-a format la scoala lui Hasdeu urmandu-l pe acesta in imbratisarea domeniului filologiei comparative potrivit celor doua ramuri principale, lingvistica si etnopsihologia, adica folcloristica dupa terminologia adoptata in zilele noastre. El le va cultiva pe amandoua ca pe doua surori gemene pana la stabilirea la Paris, cand folclorul va fi parasit in urma convingerii neasteptate ca acesta nu va constitui niciodata o stiinta pozitiva. Hasdeu il releva publicului ca lingvist de prima mana insarcinandu-l in 1889 la intoarcerea de la studii din Paris, unde s-a intretinut din premiul de 5000 de lei acordat de Universitatea din Bucuresti pentru teza de licenta, chiar sa-l inlocuiasca la catedra si sa tina acel curs publicat apoi in 1891, Raporturile intre gramatica si logica."

Alte lucrari ale lui saineanu sunt: cea de debut, Elemente turcesti in limba romana, prelungita in Influenta orientala asupra limbii si culturii romane, teza de licenta, Incercare asupra semasiologiei limbii romane, Istoria filologiei romane, prima editie 1892 si a doua, 1895 inchinata