Unele lucruri dintre cele ce vor urma le-am mai spus într-o formă sau alta cu diverse ocazii. Poate e adevărat că obsesiile împing viaţa mai departe (şi bine e să nu fii pe marginea prăpastiei cînd tragi o astfel de concluzie). Sînt lucruri care se spun şi se tot spun, se preiau şi se dau mai departe fără a analiza fenomenul, ci doar pentru că sună bine, convenabil sau pentru că sîntem tentaţi să vedem doar jumătatea goală a paharului. E drept că şi paharul ăsta are un talent nemaipomenit de a nu fi mai niciodată plin pe de-a-ntregul. Printre scriitori, comentatori (fie ei critici de meserie sau de ocazie), printre cititori chiar, circulă un fel de legende care nu fac bine. Şi eu cred că nici nu sînt adevărate. N-am soluţii pentru îndreptarea lor, dar pot să le semnalez. Lumea literară este o lume dură, ca toate lumile, de altfel. Fiecare se descurcă cum poate, face ce crede că e mai bine, şi nu întotdeauna rezultatele sînt pe măsura aşteptărilor. E drept, uneori aşteptările sînt prea mari faţă de posibilităţi, şi atunci e normal să apară un sentiment de frustrare care nu e greu să se facă prins într-o formulă lesne de dat mai departe, de a fi împrăştiată în medii care – şi-aşa sensibile – o iau de bună, creîndu-se astfel alte frustrări, alte nenorociri. 1. Una dintre legendele de care vorbeam este că tinerii nu citesc Ba da, citesc. Poate (sigur!) nu atît de mult ca în vremurile în care jobul însemna o activitate de la ora 7.00 la 15.00, iar în rest nu prea aveai multe de făcut (de ales). E drept că acum cărţile nu mai au tirajele de altădată, dar, dacă facem o socoteală (număr de titluri şi tirajul) şi comparăm cu acele vremuri, s-ar putea ca prezentul să nu iasă în dezavantaj. Bine, aici e vorba de numărul de cititori, nu de cei tineri. Dar dacă mergeţi la tîrgurile de carte nu se poate să nu vedeţi numărul mare de tineri care se fîţîie pe-acolo. Fiţi cu oc