Cine a auzit de poetul Constantin Oprisan? Probabil, foarte putini si numai dinte aceia preocupati de fenomenul concentrationar comunist, care inca se raporteaza la acei ani cumpliti, dar in care a functionat o adevarata scoala a muceniciei. S-a nascut in 1921, an fericit fiindca aveam o Romanie mare, doar ca cei veniti atunci pe lume, peste 20-30 de ani aveau sa intre intr-un mare calvar adus de schimbarea vremurilor. Constantin Oprisan nu a apucat 4o de ani. A murit in 1958 dupa ce trecuse prin iadul de la Pitesti. Marcel Petrisor a fost apoi coleg cu el de detentie in celula patru de la Jilava, cumplita "casimca" si impreuna cu parintele Calciu a reusit o performanta unica, aceea de-a memora un poem fluviu, Epopeea noologica, autor, Constantin Oprisan, compus in minte in anii de puscarie si recitat colegilor sai. Editura Christiana a publicat inainte de Pasti acest fantastic poem, gest exceptional fiindca astfel ne este atrasa atentia spre un tip de poezie tot mai putin agreat. Este vorba de poezia de detentie, caracterizata printr-o retorica grava si patetica, dar autentica. In era persiflatorilor si a minimalistilor o asemenea poezie de la sine inteles nu prea poate sa mai aiba cautare. De aceea a o readuce in atentie inseamna a inota impotriva curentului si cinste acelora in stare de asa ceva! Marcel Petrisor in cuvantul introductiv face urmatoarele notatii: "Avea mar har de poet si ne-am straduit sa-i memoram versurile amplului poem, precum si alte piese de mai mica intindere...Sunt si locuri pe care le-am uitat amandoi, dar imi place sa cred ca am salvat cu destula fidelitate esentialul. Daca despre un Dante Alighieri contempranii spuneau ca ar fi fost omul care a vazut cu ochii lui infernul, trecand prin toate bolgiile lui, despre Constantin Oprisan s-ar putea spune cu certitudine nu numai ca l-a vazut, dar ca l-a si trait, trecand prin toate hrubele al