După periplul bucovinean şi popasul la apa Buzăului, am urcat împreună cu Francis Dufresne, bailli al confreriei vodoaze a Chaîne de Rotisseurs, şi cu soţia acestuia, Cecilia, pe firul apei, până la Nehoiu.

Fiind zi de duminică, am poposit pentru puţină vreme în piaţă, unde prima descoperire a fost cea a brânzei de Penteleu, cu savoarea ei inconfundabilă. Am trecut apoi munţii, şi am pornit în jos, pe valea regală, a Prahovei, până la Sinaia, pentru o incursiune în istoria regalităţii româneşti. Bineînţeles, opririle dinaintea sălilor de mese, de la Peleş şi Pelişor, au fost mai lungi... "Ah! Ce masă minunat aranjată! Aşa îmi imaginez că ar fi un chapître internaţional!", avea să exclame Francis.

După Sinaia, întoarcere în burgul Braşovului. Masa de prânz avea să fie o nouă revelaţiei pentru reprezentanţii elitei gurmeţilor şi gurmanzilor elveţieni, într-un spaţiu care exprimă tot ce înseamnă autentic în gastronomia zonei, a Braşovului, ca şi a culoarului care face legătura cu Muntenia. La "Colibele Haiducilor", am avut alături, la masă, familia primarului Rucărului, Ionel şi Maria Dulamă. Nu întâmplător, căci bună parte dintre reţetele pe care le-am putut degusta în restaurantul condus de Viorel Nica provin de la mama acestuia, rucăreanca Aritina Cotârleţ.

De la Lucia Bucur (şi ea rucăreancă), bucătarul-şef al restaurantului, am aflat câteva detalii. "Pentru mielul la tavă se tranşează animalul, se opăreşte, se spală. Îl punem la fiert cu ceapă tăiată felii, morcov tăiat rondele, o frunză de dafin, piper boabe şi sare. Când este aproape fiert, se unge cu untură şi se pune în tavă. Deasupra se taie rondele de ceapă şi de morcov, se adaugă cimbru, usturoi şi se stropeşte cu vin. Se potriveşte de sare şi piper. Scoatem friptura din cuptor, carnea se aşază pe o tavă, iar sosul rămas se pune din nou la fiert cu bulion, mujdei şi vi