"Fidelitatea imaginilor. René Magritte şi fotografia", expoziţia deschisă între 30 aprilie şi 19 iulie la Muzeul Naţional de Artă al României, este fără doar şi poate unul dintre evenimentele vizuale cele mai importante ale anului. Născută în urma unui acord de cooperare bilaterală între România şi comunitatea franceză Valonia-Bruxelles, expoziţia apare la noi într-un moment în care, la nivel internaţional, René Magritte este protagonist: pe 9 iunie, la Bruxelles, se va deschide un imens muzeu dedicat marelui pictor suprarealist, ce va cuprinde cea mai vastă colecţie de tablouri ale sale din lume (170 de pînze) şi o zonă multimedia care va face posibilă, între altele, proiectarea pe geamurile muzeului a faimosului cer al lui Magritte, vizibil în permanenţă din exterior, de către oricine. Ca să vedem, în sfîrşit, cerul!
Cele 59 de fotografii realizate de către pictorul suprarealist între 1928 şi 1955 şi expuse, acum, la MNAR, reprezintă, pe de o parte, o frîntură însemnată din viaţa artistului belgian, şi, pe de altă parte, o sursă esenţială pentru o imagine mai cuprinzătoare asupra unui suprarealism belgian deosebit de bogat. Expoziţia de faţă este veche, ca asamblare, de 33 de ani, şi i se datorează lui Louis Scutenaire. El este cel care, în 1976, a pus alături aceste fotografii, iar titlul, "Fidelitatea imaginilor", îşi are originea răsturnată în Trădarea imaginilor, pînza pictată în 1929 de către Magritte şi aflată azi la Los Angeles: celebra pipă reprezentată extrem de realist, aproape naiv şi didactic, sub care apare scris, caligrafic, Ceci n’est pas une pipe. Enunţ discutat şi răsdiscutat, posibilă definiţie a operei de artă, caligramă descompusă, aşa cum o numeşte Michel Foucault în eseul său din 1973, care demonstrează că "a picta nu este totuna cu a afirma", a vedea nu este totuna cu a spune, semantica imaginii find diferită de semantica verbală.
