Horia-Roman Patapievici: "Revista „22”, unica publicaţie a Grupului pentru Dialog Social (înfiinţat în 28 decembrie 1989), a ajuns la al o mie unulea număr."

Din 20 ianuarie 1990, când a apărut primul număr, s-au scurs nouăsprezece ani de apariţie neîntreruptă. „22” a supravieţuit intimidărilor, calomniei, urii, boicotului şi mineriadelor. A fost detestată şi iubită; temută şi invidiată. A înfruntat persecuţiile câtorva guverne, şicanele unor legislatori şi ura bezmetică a multor politicieni.

A reuşit să facă faţă şi sărăciei, şi lipsei mijloacelor, şi imposibilităţii de a-şi atrage cititorii prin mituire, şi neputinţei de a-şi menţine colaboratorii prin onorarii substanţiale. Şi i-a păstrat, şi pe unii, şi pe ceilalţi, numai prin onestitate şi prin independenţă. Când o cumpărau, cititorii revistei „22” ştiau sigur că nu vor câştiga, citind-o, decât în informaţie, în cunoaştere, în capacitate de analiză.

„22” nu a avut bani să dea premii, nu a avut fonduri să organizeze tombole, nu a putut oferi câştiguri cu vacanţe de vis, weekenduri în hoteluri de lux ori lozuri cu maşini faraminoase. Niciodată nu a fost bogată, niciodată nu a fost sprijinită de vreun magnat şi niciodată nu a trebuit să execute ordinele vreunui mogul de presă.

A refuzat constant sprijinul interesat al politicienilor prieteni şi a suferit din plin de pe urma urii politicienilor duşmani. Este singura revistă de atitudine care nu a intrat niciodată în lupta pentru influenţă politică, deşi politică a făcut mereu. A evitat intrigile politicii cu aceeaşi măsură cu care a refuzat apolitismul.

În peisajul intelectual de după 1989, revista „22” a fost primul exemplu de publicaţie care şi-a gândit angajamentul politic ca pe un angajament civic integral. Primul conţinut al politicului a fost, pentru ea, civismul. Mai mult decât o ideologie polit