Reluăm în acest număr al revistei comentarea eşecului „dezbaterii publice“ din 28 aprilie de la Ministerul Culturii, intitulată „Nevoia de lumină în camera obscură a cinematografiei româneşti“. Discuţii încă şi mai obscure, cu invitaţi pe măsură, au loc la Comisia pentru Cultură de la Senat, unde jocurile par a fi făcute în vederea trimiterii la maşina de vot a unei legi care ar scoate cinematografia din sistemul Ministerului Culturii, senatorul Sergiu Nicolaescu anunţînd totodată la Realitatea TV intenţia eliminării complete a criticilor din comisiile de selectare a proiectelor de la CNC, întrucît ei „au alte treburi“. I-a venit în sprijin un fel de manifest antireformist, cu semnături întîlnite numai pe genericele filmelor ratate sau nule din ultimii 20 de ani. În timp ce noul ministru de resort nu se arată mai receptiv decît predecesorii la solicitarea unui audit critic al aplicării legii în vigoare şi a regulamentului de avarie aferent, noi rebuturi absolute sau ratări spectaculoase, plătite din bani publici, au fost lansate, în premieră, în decursul acestor săptămîni, sub acoperămîntul cîtorva filme mereu excepţionale ale tinerilor cineaşti, care ne vor reprezenta la proxima ediţie a Festivalului de la Cannes. Cinematografia schizoidă, astfel prorogată, face mai jos obiectul notaţiilor unor critici de specialitate, urmate de două dialoguri prin e-mail cu regizori din generaţii diferite. (Val. S.) - Ileana Bîrsan: „Un ministru distrat şi un nou prilej de autofiritisire“ „Întîlnirea din 28 aprilie n-a fost decît o tacla bine ticluită, la care domnul ministru a asistat doar ca un spectator mai degrabă distrat decît ca un guvernant cu intenţii serioase. Dacă discursul arogant şi suficient al directorului general al CNC nu mai este de mult o surpriză, lipsa de reacţie a unui ministru care iniţiază o masă rotundă a fost cel puţin ofensatoare pentru regizorii şi