● Cea mai fericită fată din lume (România, 2009), de Radu Jude.
Eroina filmului de debut al lui Radu Jude, Cea mai fericită fată din lume, e o adolescentă din provincie, Delia (Andreea Boşneag), care cîştigă o maşină la concursul organizat de o firmă de băuturi răcoritoare şi vine la Bucureşti, împreună cu părinţii ei (Vasile Muraru şi Violeta Haret-Popa), ca să filmeze inevitabila reclamă: ea, la volanul maşinii, declarîndu-se cea mai fericită fată din lume şi bînd Bibo. Ajunsă la locul de filmare, intră mai întîi pe mîna macheuzei (Luminiţa Stoianovici), care, fără să se încurce în blîndeţuri, îi descurcă părul schingiuit cu fixativ în numele ideilor maică-sii despre eleganţă. Un pic mai tîrziu, producătoarea spotului (Diana Gheorghian) se ia de sandalele ei "de ţăţică", iar operatorul (Andi Vasluianu) se ia de vesta ei albastră, amîndoi vorbind nu către ea, dar în auzul ei " ca şi cînd ea n-ar fi acolo. La ordinele producătoarei, e debarasată brutal de puful ei de mustaţă. La ordinele firmei de răcoritoare, sucul pe care-l bea e amestecat cu Cola ca să aibă o culoare mai tentantă. Şi aşa filmează dublă după dublă, cu un regizor (Şerban Pavlu) care îşi tot exprimă dispreţul pentru ceea ce e pus să facă, fără a-şi pune problema că fata s-ar putea simţi inclusă în ceea ce dispreţuieşte el. Nimeni de-acolo nu-şi pune probleme din astea.
Nimeni, cu excepţia lui Jude, care a lucrat în publicitate şi care vrea ca spectatorul să înţeleagă că ceea ce i se întîmplă unui neprofesionist la o asemenea filmare e uneori o formă de abuz. Publicitatea e o ţintă uşoară pentru el şi o loveşte admirabil de curat, acumulînd cu cap probele de insensibilitate împotriva echipei de filmare, astfel încît nici una să nu pară scoasă din pălărie şi nici un personaj să nu se autocondamne chiar de fiecare dată cînd deschide gura. Regizorul spotului ţipă o dată la Delia, dar d
