În Bucureşti, Palatul Pionierilor şi Şoimilor Patriei a fost până în 1989 un loc privilegiat. Profesorii, elevii şi restul angajaţilor actualului Palat al Copiilor aveau un statut special faţă de membrii altor instituţii de învăţământ. Ei erau cei plăcuţi de Ceauşescu.
În funcţie de performanţe, mergeau în tabere riguros controlate şi organizate până la cel mai mic amănunt, de cele mai multe ori gratis. Atunci când Ceauşescu dorea să vină la Palat, totul se punea în mişcare în secunda unu! Nu exista om care să nu încerce să-i fie pe plac sau să nu-şi facă ceea ce se numea "datoria faţă de Partid".
ACTIVITĂŢI DE TOT SOIUL
Inaugurarea oficială a Palatului a fost la 1 iunie 1986, fiind prezentă întreaga familie Ceauşescu. Domnul Radu Anghel-Vasilescu, fost profesor de muzică şi actualul director al Palatului Naţional al Copiilor, ne redă o mică parte din ceea ce se întâmpla în preajma anului 1989. "Activităţile desfăşurate la Palatul Copiilor erau controlate şi coordonate cu «mâini de fier».
Autoritatea era foarte bine impusă şi pe mai multe nivele, inclusiv conducerea palatului era foarte numeroasă, ceea ce nu era un lucru rău. Existau patru directori - directorul general şi încă trei directori subordonaţi care erau în comitetul de norme. Mai erau şi şapte metodişti, care se ocupau tot de norme, adică un comitet de vreo 17-18 persoane care nu făceau altceva decât să coordoneze activitatea Palatului, plus şefii de la Consiliul Naţional al Pionierilor."
Acţiunile erau în primul rând cele de importanţă naţională, cunoscute de toată lumea: 1 mai, 1 iunie, 23 august, forumurile pioniereşti şi zilele Tovarăşilor. Erau zile care trebuiau marcate şi pentru care se făceau spectacole festive, unde Palatul Copiilor era reprezentat de profesori şi elevi şi considerat coloana vertebrală a acţiunilor, chiar dacă erau adun
