Economia mondială va descreşte în acest an pentru prima oară din 1945, iar unii economişti sînt îngrijoraţi că actuala criză economică ar putea însemna sfîrşitul globalizării. Vremurile economice dificile sînt corelate cu protecţionismul, cîtă vreme într-o asemenea situaţie fiecare ţară o învinovăţeşte pe cealaltă şi îşi protejează locurile de muncă de acasă. În anii ’30, această strategie, de tip "sărăceşte-ţi vecinul", a înrăutăţit situaţia. Dacă liderii politici nu rezistă acestei tentaţii, trecutul ar putea să se repete.
Totuşi, în mod paradoxal, o asemenea perspectivă sumbră nu ar însemna sfîrşitul globalizării, definită ca dezvoltare a reţelelor de interdependenţă internaţionale. Globalizarea are mai multe dimensiuni şi, cu toate că economiştii consideră adesea că aceasta şi economia mondială ar fi unul şi acelaşi lucru, alte forme de globalizare îşi fac simţite şi ele efectele " nu toate benigne " asupra vieţii noastre cotidiene. Cea mai veche formă este cea a epidemiilor şi a mediului înconjurător. Prima epidemie de variolă a fost înregistrată în Egipt " în 1350 î. Chr. A ajuns în China în anul 49 d. Chr., în Europa în anul 700, pe continentul american " în 1520 şi în Australia " în 1789. Ciuma bubonică sau "moartea neagră" a început să se manifeste în Asia, iar răspîndirea ei a ucis aproape o treime din populaţia Europei în secolul al XIV-lea. Europenii au dus cu ei boli în America în secolele al XV-lea şi al XVI-lea, care au distrus pînă la 95% din populaţia băştinaşă. În 1918, o epidemie de gripă, provocată de un virus manifestat iniţial la păsări, a ucis în jur de 40 de milioane de oameni în toată lumea, mai mulţi decît în războiul mondial care se încheia în acel an. Unii oameni de ştiinţă contemporani avertizează asupra posibilei repetări a unei epidemii de gripă aviară similare.
Începînd cu 1973, au apărut 30 de boli infecţioase necunos
