Imi amintesc situatia ironica descrisa de Mih intr-un articol trecut: in timp ce prin alte parti condamnatii organizeaza evadari spectaculoase si periculoase din inchisoare, cu planuri complicate, cu elicoptere sau tuneluri samd., la noi tot ce trebuie sa faca e sa gaseasca un medic care sa scrie ca au o boala; o singura hartie stampilata si pot iesi din puscarie fluierand, salutand respectuos gardienii. Nu trebuie niciun fel de efort, ingeniozitate, sau subtilitate, sistemul e cat se poate de predictibil si demn de incredere cand vine vorba sa mearga prost.

In cazul Grobunov de vina era legea. Dar daca legea e buna, atunci nicio problema!, avem judecatori care s-o interpreteze de sa vada stele verzi. Despre un astfel de episod stupefiant scrie Dorin Petrisor in Cotidianul. E vorba de dosarul in care fostul sef al Romsilva e acuzat de trucarea unor licitatii. Ca tot spuneam de lipsa de ingeniozitate, trucarea licitatiior a devenit un fel de loc comun. Ca tot spuneam de lipsa de efort, Romsilva a cumparat inclusiv ace de cravata, cu adaosuri mergand pana la 19.900% fata de pretul pietei. Ca tot vorbeam de lipsa de subtilitate, fericitul castigator al acestei “licitatii” a achizitionat la randul lui produsele respective de la firmele perdante. Niciun fel de jena, se pare pe buna dreptate. Faptele nu au fost puse la indoiala, in schimb, oricat de clar ar fi pentru noi ce reprezinta ele, judecatorii n-au vazut nicio problema, si au decis achitarea. Cum au motivat?

„Managementul aprovizionarii cu materiale, in conditiile in care pretul era suportat din surse proprii, nu publice, nu poate fi supus nici unei intruziuni decat cu infrangerea principiilor manageriale libere specifice economiei de piata” (ICCJ, in motivarea achitarii lui Ion Dumitru)

Nici nu stiu de unde sa incep sa comentez aceasta insiruire de aberatii. Odata, se pare ca ICCJ a pr