Deja umblă vârtos prin popor ideea cum că acel cancer localizat la prostată este unul mai puţin fioros, care evoluează lent şi la vârste înaintate moare suferindul de altă boală şi nu de cancerul de prostată.

Numai că această ideea care a prins rădăcini în rândul populaţiei este uneori zguduită de nişte erate pe care le dă viaţa, erate triste, fiindcă mor bărbaţi nu aşa vârstnici şi doar într-un an de zile, cum a fost cazul marelui actor, marelui om de show, marelui făcător de emisiuni de radio şi marelui român, Florian Pittiş.

Chirurgul urolog, Cristian Surcel de la Centrul de transplant renal şi chirurgie urologică Fundeni, explică bolile de prostată. În primul rând, chestia cu un cancer blând în formă de prostată nu stă în totalitate în picioare. Tipurile de celule în cancer la prostată determină supravieţuirea mai lungă sau mai scurtă, determină evoluţia bolii, determină tratamentul. În efectul pozitiv al tratamentelor contează foarte mult şi stadiul în care intervine medicina asupra prostatei canceroase.

La bărbaţii tineri se întâlneşte des prostatita, o inflamaţie sau o infecţie a prostatei. Cercetările au stabilit că 40% dintre bărbaţii până la 40 de ani trec cel puţin printr-un episod de prostatită. Acestea se manifestă prin dureri în penis, în perineu, în anus, prin fenomene gastrice, dar oricum durerile sunt nespecifice.

Dar să trecem la acea mărire a dimensiunilor prostatei ca urmare a adenomului de prostată (boală necanceroasă), dar şi a cancerului de prostată. Din păcate, simptomele şi în adenomul necanceros, dar şi în cancerul de prostată sunt asemănătoare şi numai prelevarea prin puncţie a unei porţiuni de prostată şi examene de laborator duc la concluzia dacă este adenom sau cancer.

La 60 de ani, 20% dintre bărbaţi au adenom de prostată, iar la 80 de ani în jur de 80% suferă de adenom de