Cea mai buna analiza critica a presei si jurnalistului roman din cite am citit pana acum. Intr-un interviu cu Mona Dirtu, redactor-sef al revistei de business Money Express, acordat lui Petrisor Obae, aici.

Citeva fragmente:

„Noi, jurnaliştii – mă refer la breaslă, în general – n-am vrut, n-am ştiut cum sau n-am putut să ţinem pasul cu publicul nostru.”

„Eu mă tem cel mai tare că nu mai avem când să recuperăm, ca presă, timpul pierdut şi să corectăm greşelile pe care le-am făcut uneori faţă de cititori.”

„Mă tem că, de fapt, în ţara asta există o categorie tot mai mare de public căruia aşa-numita presă quality – includ aici şi presa de business – nu-i acordă destulă atenţie.”

„Păi mergi la un interviu şi te privesc cu suspiciune. De-al cui mogul eşti? Ce interese serveşti? De ce ai scris despre ăla, care e duşmanul lui? Nu cumva te-a plătit? Şi trebuie să înoţi aşa, într-un lac de suspiciune, să explici, să dezminţi, să juri că nu te-a pus nimeni să scrii ceva anume. Nu eşti credibil – eşti, de fapt, de-a dreptul suspect. (…)

Oare noi chiar n-avem nici o vină că ni se întâmplă aşa ceva? Că ne pierdem publicul?”

„Este, acum, o chestiune de supravieţuire, care face poate ca un compromis pe care ieri l-ai fi refuzat să ţi se pară azi acceptabil. E omeneşte. Presiunile pe editorial vor creşte, n-am nici o îndoială. Dacă e greu să-ţi păstrezi busola? Da, de mai multe ori e.”

„Păi mergi la un interviu şi te privesc cu suspiciune. De-al cui mogul eşti? Ce interese serveşti? De ce ai scris despre ăla, care e duşmanul lui? Nu cumva te-a plătit? Şi trebuie să înoţi aşa, într-un lac de suspiciune, să explici, să dezminţi, să juri că nu te-a pus nimeni să scrii ceva anume. Nu eşti credibil – eşti, de fapt, de-a dreptul suspect. (…)

Oare noi chiar n-avem nici o vină că ni se întâmplă aşa ceva? Că ne pierdem publicu