Sunt un spectator de teatru credincios. Aproape mistic. De aceea încerc să văd "tot".

Universul îşi măsoară timpul la scara infinitului, Planeta Pământ în Ere, istoria lumii în secole şi milenii, iar omul în ani, care trec al naibii de repede. Spectatorul îndrăgostit de teatru şi credincios lui, gestionează mai uşor timpul, vremea şi trecerea vremii. E un stăpân pasionat. Trăieşte mai multe vieţi, călătoreşte în timp, zboară prin ere, este liber şi mai ales are şansa să devină "Trestia gânditoare".

Teatrul de Comedie care are norocul să fie condus de unul dintre cei mai buni directori de teatru ai momentului, actorul George Mihăiţă, continuă să susţină un festival născut din entuziasm şi continuat cu mare greutate. Este vorba despre Festivalul Comediei Româneşti - FestCO care a ajuns la ediţia a VII-a. Festivalul din mai 2009 s-a deschis cu un spectacol al lui Radu Afrim după o piesă a lui Matei Vişniec, Mansardă la Paris, spectacol "fabricat" pentru anul 2007 Sibiu Capitala Culturală a Europei de către Institutul Cultural Român şi Centre Culturel Kulturfabrik Luxembourg cu actori din România: Constantin Cojocaru, Andrei Elek, Elena Popa şi din Luxemburg: Marja Leena Junker, Luc Schiltz, Marie-Lune şi Valéry Plancke, retur francez din Metz, Franţa.

Văzusem cu ani în urmă spectacolul cu aceeaşi piesă la Teatrul Naţional din Cluj pus de acelaşi Radu Afrim. Din textul de atunci n-am prea înţeles nimic; povestea era prea ascunsă pentru mine, nu puteam prinde nici un fir.

În vara trecută când am aflat de proiect, l-am invidiat pe Constantin Cojocaru, mă bucuram pentru Afrim şi atât. Pe urmă am aflat de succesul de la Avignon şi despre premiul luat de Valéry Plancke la Timişoara la secţiunea Cea mai bună interpretare, tot în treacăt, George Mihăiţă îmi spunea entuziasmat că este un spectacol uluitor şi că-l va aduce