Dacă în privinţa standardelor de probitate în viaţa publică, a statului de drept şi a performanţei economice România se situează departe de exigenţele europene, în schimb în privinţa participării la vot ţara noastră se va înscrie fără probleme în trendul european, căci ne aşteptăm ca numai 29% dintre alegători să se prezinte la urne la 7 iunie, cu 10% mai puţin decât la legislativele din 2008.

La nivelul UE se preconizează o participare de 34%, adică o scădere cu 12% faţă de 2004.

Aşa se face că, exasperaţi de perspectiva unei participări penibile la scrutinul din 4-7 iunie, politicienii statelor europene s-au gândit la tot felul de trucuri - adesea ieftine, cum ar fi plasarea unor fotomodele pe listele de candidaţi, cum a dorit iniţial Silvio Berlusconi -, iar forurile europene au cheltuit o grămadă de bani pe tot felul de artificii publicitare, prezente deja pe YouTube, menite să mobilizeze electoratul european. Nu cred în eficienţa spoturilor publicitare de niciun fel, decât dacă ne gândim la profiturile companiei de publicitate care le realizează, aşa că pun pariu că nici spoturile PE nu vor avea niciun efect. Nimeni nu se duce la vot pentru că a văzut un spot amuzant pe internet, ci doar dacă simte că votul său contează. Iar în privinţa PE nu prea simte acest lucru, din motive care ţin de caracterul artificial al acestei contrucţii politice. În al doilea rând, europarlamentarele sunt minate de viciile de fond ale politicii interne din fiecare stat membru, mai ales când au loc în acelaşi an cu alegerile naţionale. În Germania, de pildă, campania pentru europarlamentare este de fapt un preludiu al alegerilor legislative din septembrie.

După cum probabil toată lumea a putut observa, nici în România politicile europene nu contează în dezbaterea publică, iar europarlamentarele au devenit doar un pretext pentru pregătirea preziden