O tulburătoare forţa irezistibilă cu care lumea românească reintră permanent în tiparul fixat de Caragiale. Să sperăm că recenta întâmplare de la teza cu subiect unic pentru elevii de clasa a VIII-a va rămâne cel puţin în folclorul urban. Altminteri, totul pare să se fi terminat cu bine (ca-n piaţa endependenţi: o oficialitate, citată în Cotidianul, 8.05.2009, declara că "în momentul în care vor fi afişate rezultatele, nu va mai fi nemulţumit nimeni"), iar mass-media tinde deja să uite incidentul.
Nu e de uitat, pentru că ne comunică lucruri grave despre şcoala românească. Să vedem cum stau lucrurile: elevilor li se propune un subiect construit din întrebări nu disparate şi abstracte, ci, vezi Doamne, formulate pe baza unui text la prima vedere. Se testează astfel şi înţelegerea textului; în cazul în speţă, a unui fragment dintr-o schiţă de Caragiale. Numai că - fatalitate! - o nefericită greşeală face ca în două locuri numele personajelor din text să fie inversate (viţăversa!). E drept, erau uşor de inversat: numele Ghiţă Niţescu şi Niţă Ghiţescu produseseră deja încurcături în lumea mică a textului. În lumea mare a şcolii, textul a devenit de neînţeles, elevii l-au comentat cum s-au priceput, apoi lucrul s-a descoperit şi, după o serie de declaraţii şi demisii, s-a stabilit că toate răspunsurile sunt valabile şi niciunul depunctabil. Declaraţiile şi justificările oficialilor au fost la fel de stranii ca faptele însele.
Din această întâmplare se înţeleg mai multe lucruri. În primul rând, că un subiect poate fi propus miilor de elevi fără a fi citit cu atenţie. Orice profesor ştie că un subiect de lucrare scrisă nu trebuie sa conţină ambiguităţi, cu atât mai puţin greşeli, pentru că acestea fac răspunsurile nerelevante şi corectura aproape imposibilă; de aceea îşi ia măsuri dinainte, recitind textul din perspectiva destinatarului, cu un
