CONSTANTIN CIOBANU, Galaţi: "Ce credeţi despre compromisurile făcute de scriitori? Mă înşel eu sau sunteţi tolerant cu scriitorii care ne dezamăgesc din punct de vedere moral? Dumneavoastră faceţi compromisuri?"

Problema compromisului în literatură nu trebuie privită din perspectiva absolutului. Moralitatea (în general) nu ţine de metafizică. Binele şi răul nu sunt valori sacrosancte şi nu se stabilesc prin verdicte ale unei instanţe supreme. În Univers nu există "bine" şi "rău". Valoarea morală a unui om este "valoarea lui de întrebuinţare" de către societatea din care face parte. Un om "bun" este un om care ne convine, un om "rău" - unul care nu ne convine.

Pentru a-şi face bine profesia, pentru a crea atmosfera de vrajă, de încântare, de "vis al inteligenţei libere", specifică literaturii, scriitorul trebuie să câştige încrederea cititorilor. El trebuie să-i convingă că face literatură şi numai literatură, liber de alte obligaţii.

Sunt cazuri când scriitorul reuşeşte să ascundă, temporar, faptul că urmăreşte altceva decât să creeze un moment de comunicare fermecată. Participarea visătoare la jocul propus de el îi aduce pe cititori în situaţia de a fi vulnerabili (ca sinceritatea pe pacienţii unui psihiatru, ca receptivitatea pe elevii unui profesor etc.), iar exploatarea acestui moment de vulnerabilitate în alte scopuri decât cel declarat reprezintă fără îndoială un abuz, ca orice nerespectare a unei convenţii.

Este însă un abuz care îl prejudiciază mai mult pe cel care îl practică decât pe "victime". Făcând prin scrisul său "reclamă" unui produs (care poate fi o ideologie), scriitorul pierde în timp creditul (sau o parte din creditul) pe care îl are la cititori şi, implicit, îşi pierde forţa de persuasiune - darul cel mai de preţ pe care îl are şi pe care îl consideră sensul însuşi al vieţii lui. El apare în pos