Vai şi amar de judecătorul care trebuie să împartă dreptatea când românii se ceartă pe pământ! De câţiva ani buni, mai mulţi săteni din Coşoveni se luptă în instanţă pentru o palmă de teren. Fiecare ţine zdravăn de dosarul cu acte pe care le-a adunat în toată această vreme şi îşi strigă dreptatea.
Glasul străbunilor
La numai câteva sute de metri de drumul asfaltat, în Coşoveni, pe linia mică, după cum îi spun localnicii, sunt câţiva pomi îngrădiţi cu un gard de sârmă. Doi paşi mai departe, înăuntrul ţarcului, sunt câteva maldăre de coceni. Undeva la margine, ierburile dese, de un verde crud, trădează un pârâu de scurgere a apei de ploaie. Dacă ai poftă, poţi întinde mâna să culegi câteva poame gustoase, scăldate în soarele şi în liniştea unei comune olteneşti tipice. Însă, de mai bine de şase ani, numai linişte nu e aici. Un localnic iese dintr-o curte de partea cealaltă a uliţei şi face aprig câţiva paşi. Pare pornit pe ceartă. Constantin Georgescu are pregătit un dosar întreg cu documente şi e gata să îţi demonstreze că palma aceea de pământ, 450 de metri pătraţi mai exact, e proprietatea lui, lăsată moştenire de străbunicul soţiei. Numai că vreo trei vecini şi primarul din comună nu vor să priceapă! E pământul pentru care s-a judecat cu toţi şi, după mai bine de şase ani, încă se judecă. Are actul prin care străbunicul soţiei sale a lăsat moştenirea familiei fiicelor sale şi, dacă străbunicul a spus că palma aceea de pământ îi aparţine, înseamnă că aşa este! De curând, terenul său a fost trecut în domeniul public al primăriei printr-o hotărâre de guvern. Constantin Georgescu e convins că hotărârea guvernului e doar altă şmecherie de-a primarului, prin care acesta vrea să îi anuleze titlul de proprietate. A atacat decizia la Curtea de Apel, căci pământul e al său şi e pregătit să se ia de guler cu oricine susţine altceva. Ce altceva poţi face
