În 1989, România era criticată în mai toate marile capitale. Trecuse şi epoca vizitelor făcute la Bucureşti de înalţi oficiali din lumea civilizată. Nicolae Ceauşescu primea şi era primit acum de lideri şi demnitari din "lumea a treia".
Încercând, probabil, să compenseze prin cantitate ceea ce se pierduse la calitate, presa de la Bucureşti scria despre toţi oficialii primiţi de Ceauşescu, indiferent că erau şefi de stat, miniştri, miniştri adjuncţi sau reprezentanţi de rang mai mare sau mai mic ai unor partide.
DAH OULD CHEIKA, MINISTRUL PESCUITULUI DIN MAURITANIA, PRIMIT DE CEAUŞESCU
La 15 mai, Republica Islamică Mauritania trimisese în România pe Dah Ould Cheika, ministrul pescuitului şi economiei maritime. Anunţând că Nicolae Ceauşescu l-a primit pe oaspetele african, Scînteia scria sec şi imprecis, într-o limbă de lemn numai bună de întreţinut echivocul: "În cadrul întrevedereii au fost abordate probleme ale dezvoltării relaţiilor dintre România şi Mauritania". De obicei nu se dădeau detalii legate de substanţa relaţiei bilaterale - ce interese avea România în ţara natală a oaspetelui şi ce aşteptări avea acesta de la partea română. Bunăoară, în aprecierea calităţii relaţiilor cu o anumită ţară, volumul relaţiilor comerciale este considerat un indicator relevant. De aflat ce şi cât le vindeam noi africanilor, ori cumpăram de la ei, rămâne în sarcina viitorului. Relaţiile diplomatice între cele două state fuseseră stabilite în 1965. Bucureştiul a deschis o ambasadă şi a acreditat un ambasador rezident la Nouakchott în 1972.
"EPOCA DE AUR", LĂUDATĂ ÎN FAŢA STUDENŢILOR DIN CENTRUL UNIVERSITAR MAPUTO
La categoria "succese româneşti peste hotare" era numărată şi o întâlnire a oficialilor români cu studenţi şi cadre didactice din Maputo, Capitala Mozambicului. Din relatările presei reise că auditoriul a
