Considerat un "port-drapel" al literaturii neo-elene de expresie franceză, Vassilis Alexakis ilustrează atât prin opera cât şi prin biografia sa statutul autorului postmodern, ancorat în două sau chiar mai multe culturi. Născut în 1943 la Atena, viitorul scriitor ajunge în Franţa la 17 ani, pentru studii de jurnalism, dar lovitura de stat militară din Grecia (1967) îl determină să rămână în Franţa o perioadă mult mai lungă, câştigându-şi mai întâi existenţa ca desenator umoristic şi ziarist. Va publica un număr însemnat de romane, povestiri şi nuvele, scrise în franceză, apoi traduse chiar de autor în limba maternă, dintre care amintim: Le Sandwich (1974); Talgo (1983); Paris-Athčnes (1989); La langue maternelle (1995, Premiul Médicis); Papa (1997, Premiul pentru nuvelă al Academiei Franceze); Les mots étrangers (2004); Je t'oublierai tous les jours (2005, un fragment din acest roman fiind tradus de Elena Lazăr în România literară, nr. 12/2007).

Nu a fost, aşadar, o surpriză faptul că Marele premiu al Academiei Franceze din toamna 2007 a fost acordat lui Vassilis Alexakis, pentru romanul Aprčs J.- C., publicat la Editions Stock în acel an. Critica a remarcat chiar de la apariţie caracterul de "roman polemic" al acestei ultime scrieri a lui Alexakis, pe care cititorii din România o pot acum parcurge în traducerea nuanţată şi dezinhibată a experimentatului Radu Mareş, la Editura Trei: După Isus Hristos. Lucid şi voltairian, autorul cel mai cunoscut din dispora greacă lansează un strigăt de alarmă împotriva fanatismului religios şi a intoleranţei pe care le constată în propria-i ţară; el face chiar, cu mult curaj, afirmaţii ce iau în răspăr o serie de elemente centrale ale identităţii greceşti, cum ar fi ortodoxia, ce iese perdantă din comparaţia cu filosofia presocratică.

"Grecia e făcută din două ţări"

În mijlocul unei acţiu