Legiuitorul roman a transat dilema complicata a casatoriilor intre persoanele de acelasi sex. Acestea nu vor fi reglementate de viitorul Cod Civil.
Decizia poate fi apreciata drept discriminatoare din perspectiva drepturilor omului, desi ea nu incalca nicio reglementare expresa, neexistand in acest moment o directiva europeana in domeniu. E drept, Parlamentul European a recomandat toleranta.
Exista state, mai liberale, care permit astfel de casatorii, ba chiar si adoptia de copii de catre astfel de cupluri, si altele care nu le permit, oferind insa alternativa unor uniuni civile, ceea ce legea romana nu face insa.
Asadar dilema nu este este doar una romaneasca si fiecare tara a dat raspunsul pe care l-a considerat cel mai bun. Legiuitorul roman a ales formula tolerantei zero. Este oare aceasta cea mai buna decizie?
Toleranta diferita pentru pacate
Potrivit deputatului PD-L Daniel Buda, presedintele subcomisiei care a dezbatut Codul Civil, decizia in privinta casatoriilor intre homosexuali porneste de la faptul ca suntem un stat crestin care nu poate admite o astfel de smintire a notiunii de casatorie.
Un argument foarte solid, desigur. Dar, in acelasi timp, nu trebuie sa uitam ca Romania este un stat laic, in care optiunea religioasa face parte dintre drepturi, nefiind o obligatie.
Intr-un stat laic nu pot fi hotaratoare argumente de ordin religios, oricat de puternice ar fi ele. Apoi, sa recunoastem, nici concubinajul nu este o fapta prea crestineasca si totusi este larg raspandita, aproape unanim acceptata si isi gaseste reglementare legala.
Suntem noi, heterosexualii, fara de prihana astfel sa stam mereu cu piatra in mana? O fi homosexualitatea cel mai mare pacat? Oare hotia, minciuna, adulterul n-or fi la fel grave desi beneficiaza de multa intelegere? Asadar, chiar din
