Intervalul de timp determinat în care salariaţii sunt scutiţi în mod legal de a veni la locul de muncă şi a presta munca, primind însă pentru tot acest interval indemnizaţia bănească cuvenită, reprezintă concediul de odihnă. Legea stabileşte dreptul la acest concediu pentru munca prestată în fiecare an calendaristic şi ia naştere odată cu încheierea contractului individual de muncă. Conform dispoziţiilor art. 143 din Codul muncii, efectuarea concediului de odihnă se realizează în baza unei programări colective sau individuale stabilite de angajator cu consultarea sindicatului sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor, pentru programările colective, ori cu consultarea salariatului, pentru programările individuale. Programarea se face până la sfârşitul anului pentru anul următor. Programarea colectivă are în vedere stabilirea intervalului de timp, care nu poate fi mai mic de trei luni, în care se stabilesc perioadele de concediu pe categorii de personal. Programarea individuală reprezintă stabilirea în concret a intervalului de timp în care salariatul îşi va efectua concediul de odihnă. Dacă salariatul nu era angajat al unităţii în anul precedent, poate totuşi solicita efectuarea concediului cu cel puţin 60 de zile înainte de plecare în concediu, evi Publicitate dent încadrându-se, dacă este cazul, în programarea colectivă. Art. 144 din Codul muncii stipulează că salariatul este obligat să efectueze în natură concediul de odihnă în perioada în care a fost programat, cu excepţia situaţiilor expres prevăzute de lege sau atunci când, din motive obiective, concediul nu poate fi efectuat. Pentru perioada concediului de odihnă, salariatul beneficiază de o indemnizaţie de concediu, care nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizaţiile şi sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă, prevăzute în contractul individual de m