Cat din viitor ai consumat anul trecut? Douazeci de ani. Pai cum asa? Pai am luat credit de la banca pentru a-mi cumpara un apartament. Si acum? Acum dardai de spaima ca n-o sa-mi pot plati ratele. Ca o sa fiu dat afara din serviciu. Ca salariul o sa-mi coboare sub valoarea sumei pe care trebuie sa o returnez lunar bancii. Ca moneda europeana va deveni tot mai scumpa. Ca vestile din ziare si de la televizor vor fi tot mai proaste. Ca peste criza economica vine gripa porcina. Ca trebuie sa acopar cu doua sute de mii de lei vechi cheltuieli zilnice pe care anul trecut abia de le acopeream cu cinci sute de mii. Ca nu mai scap de stres. Ca nu mai scap de frica.
Exista oare in acest moment raspuns la intrebarile "Cum scapi?", "Cum iti rascumperi viitorul?"
Pai fie descoperi stiinta de a acumula mult si repede, pentru ca MAINE, POIMAINE, sa platesti totul si sa rasufli usurat, dar eu n-am deloc acces la o asemenea stiinta, fie te retragi din joc renuntand la orice te face dependent de ziua de azi si redescoperind o stiinta de multi ignorata, demult abandonata, complet uitata: aceea a renuntarii.
Mi-am adus aminte de ea vizionand, pe unul dintre canalele Discovery, un documentar de o mare acuratete stiintifica despre singura mumie din Tibet care a "supravietuit" descompunerii in chip natural – adica fara a fi fost imbalsamata de adepti – vreme de mai bine de 500 de ani. Cercetatorii au reusit sa configureze in cele din urma, dupa analize care au implicat tehnologii de ultima ora si informatii amanuntite in legatura cu fenomenul in discutie, un portret credibil al acelei cutii din piele uscata si os care a gazduit inauntrul sau, vreme de vreo 5 decenii, o fiinta umana.
Carcasa era a unui calugar tibetan care, prin meditatie intensa si indelungata, folosindu-se de tehnicile respiratiei constiente si de stiinta postului si a posturilor, se automumifica
