Găseşte Fănică un teanc de bani roşi de şoareci, în şifonierul de pe sală. Noroc că era teancul gros şi nu izbutiseră şoarecii să intre prea adînc în el. Nu ştia unde-şi pusese pantofii cu scîrţ şi Virginia se dusese cu copilul în vizită la Musica. Lasă el pantofii şi mai caută prin casă: dibuie prin sertare, pînă şi în gura samovarului, bani puşi bine. Cu frica ei de hoţi, uitase Virginia de ei. I se părea lui că nu prea ies bine socotelile restaurantului, dar nu stătea să numere francul ca ea. Şi mai făcea şi alte afaceri, în parte cu Haikis angrosistul, care-i spunea că e păcat să nu lase banul să se mişte. Virginia nu avea încredere în Haikis, cu umblatul lui de colo pînă colo, neînsurat şi cu biroul într-o cămăruţă, la hotelul Traian. Dar cînd îi auzea maşina clacsonînd noaptea în faţa casei, oricît de tîrziu, sărea să-l întîmpine, îi punea să mănînce în sufragerie şi dacă lipsea Fănică, îi ţinea de urît şi-l întreba ce-a făcut pe unde-a fost. Se bucura că-i aducea bomboane şi ascultînd ce-i povestea el de prin ţară o lua părerea de rău că nu se duce şi ea să vadă lumea. Fănică, după vin, după ţuică, tot mai schimba locul. Ea pe la Slobozia ce mai călca şi la Constanţa doar între două trenuri, să nu scape restaurantul de sub ochi. Dacă se gîndea mai bine însă, nici ca Haikis, tot timpul pe drumuri. Cînd i-a arătat Fănică banii roşi de şoareci, s-o lase picioarele de supărare că n-o mai ajuta ţinerea de minte. Îi punea deoparte, ca să nu-i mai ducă el grămadă la bancă ori să-i schimbe în titluri de stat, cît or fi de sigure şi astea! Văzuse ea cum era să n-ai un cheag de bani în casă - uitase Fănică?! Le crăpa buza să ia restaurantul şi scîrba aia de funcţionar de la bancă n-a vrut să le dea credit, cioclul neruşinat! Dar ca să-i arate că n-o lăsase memoria de tot, mai scoate şi de prin alte ascunzători, teancuri, teancuri. O casă, cu banii jos, socoteşte e