Kyrie Lex, debutul de romancieră al poetei Flavia Teoc este o cu totul surprinzătoare combinaţie între un roman istoric şi ceea ce mai nou se numeşte ego ficţiune. Primele pagini ale cărţii par desprinse parcă din Migraţiile, splendidul roman istoric al lui Milo� Crnjanski. În zorii Evului Mediu (misterioasa perioadă din jurul anului 1000, precedată de câteva secole "albe", în care nimeni nu ştie cu exactitate ce se petrecea pe actualul teritoriu al României) un grup de războinici pecenegi şi cumani, conduşi de un anume Osul este zdrobit de oastea regelui Salamon al Ungariei. Marea încleştare, disputată în anul 1068 în localitatea Chiraleş, a fost "consemnată de toate analele evului mediu timpuriu, pictată şi lăudată în biserici medievale din Şirioara până în Szolnoc", fiind considerată unul dintre momentele de mare vitejie din istoria ungurilor. Întreaga poveste este relatată din perspectiva întâmplărilor şi discuţiilor din tabăra învinşilor. Conversaţiile dintre aceştia, îndoielile şi speranţele lor sunt pentru autoare excelente pretexte pentru a imagina mentalităţi, obiceiuri de viaţă, un anumit Weltanschauung, menite să sugereze modul în care se trăia pe aceste meleaguri în mileniul lipsă. Peste alte sute de ani, în anul 1984, despre localitatea Chiraleş s-a scris în presă că ar fi fost teatrul unor ciudate evenimente paranormale. Exact pe locul sângeroasei bătălii mai mulţi martori au făcut declaraţii aproape identice privind prezenţa unor inexplicabile efecte luminoase. Concluzia, la vremea respectivă, a fost aceea că este vorba de OZN-uri. Legând tragedia medievală de apariţia acestor stranii semnale luminoase, autoarea este însă tentată să acorde credit unei alte interpretări apărute în presă. Scrie, prozatoarea, cu rigoarea omului de ştiinţă, acomodat cu toate sursele de cunoaştere ale lumii contemporane: "Ani mai târziu am citit într-o revistă că OZN-u