Impozitul minim ar putea închide porţile a unei treimi dintre firmele mici şi mijlocii din România. Subiectul de copertă al celui de-al cincilea număr al revistei Forbes România, care apare pe piaţă luni, 18 mai, tratează efectul de domino al impozitului forfetar. Huiduit pe vremea comuniştilor şi resuscitat în urmă cu 20 de ani, antreprenorul român trăieşte o dramă continuă. Acum, una din trei firme mici şi mijlocii, adică 200.000 dintr-un total de 600.000 riscă să se închidă din cauza unui impozit care sfidează raţiunea economică.

Cum altfel, dacă, chiar şi pe timp de criză, când toate previziunile anunţă recesiune, firmele mici vor fi obligate să achite un impozit de minimum 2.200 de lei, chiar şi dacă au înregistrat pierderi? Care este de fapt motivul introducerii birului forfetar? Pedepsirea evazionistului sau încercarea de a cârpi un buget prost gestionat ?

Dincolo de graba cu care s-a făcut modificarea Codului fiscal şi de inadvertenţele din nota de fundamentare a ordonanţei care introduce noile reglementări, sunt multe alte lucruri lipsite de sens.

Statul crede că prin aplicarea impozitului forfetar va descuraja evaziunea fiscală, când, de fapt, nu face altceva decât să ofere un motiv în plus pentru a trişa.

De ce şi-ar declara afaceristul veniturile, când nu este sigur că va încheia anul pe plus, dar ştie că va plăti un impozit calculat la veniturile totale?

S-a plecat de la prezumţia de vinovăţie fără a fi luaţi în calcul contribuabilii corecţi. Cu alte cuvinte, degeaba faci profit, căci oricum vei plăti un impozit minim calculat la cifra de afaceri, dacă suma aferentă impozitului pe profit de 16% este mai mică decât cota de impozit forfetar. Mai există atunci cota unică de impozitare, o reglementare despre care nimeni nu poate contesta că a scos bani din economia neagră ?