Steaua a pierdut pentru că s-a întrecut în bîlbe în atac, Rapid a cîştigat pentru că a fost mai pragmatic şi mai organizat
Toată lumea îl spune. La Steaua - Rapid se pronunţă "M...e" atît de des, încît cineva din afară, arbitrii nemţi, de exemplu, ar putea crede că "m...e" reprezintă un articol hotărît în română. Ca "the"-ul la englezi. E derby, s-a strigat ca la derby. Numai că de jucat s-a jucat cum se joacă acum în Liga I, nu cum se juca pe vremuri. De parcă miza nu era Europa League, ci Siberia League. O competiţie în care te duci cu forţa, pentru că te obligă clubul şi te presează galeria.
Rapidiştii s-au mulţumit să contraatace, lăsîndu-i pe stelişti să construiască, în stil meşterul Manole, faze ofensive care sucombau la 20 de metri de poarta lui Marinescu. Petre Marin a deschis balul ratărilor steliste, cu un şut arţăgos, dar imprecis peste poarta rapidistă (15).
Veşnicul Kapetanos
Un "cap" al lui Kapetanos (25), singur cu portarul, i-a adus la exasperare pe stelişti, la fel şi şuturile paralele cu poarta ale lui Szekely (30 şi 43), mereu bruiat de Fernandes. Din duelul celor doi a ieşit, de altfel, cea mai mare ocazie a gazdelor, pe final de repriză. Încercînd să îndepărteze pericolul, portughezul s-a bîlbîit şi a trimis cu capul din careu razant pe lîngă poartă. Ogăraru s-a împleticit în apărare, dar a urcat vijelios spre careul advers. Dacă atacanţii nu marchează, atunci poate fundaşii, cine ştie...
Încurajată de pasele clătinate ale rivalilor, Rapidul a ieşit treptat din cadenţa de contraatac şi a început să-şi taie drum tot mai ameninţător spre careul lui Zapata. Cavaleria vişinie a sclipit exact cît trebuia. La debutul primei reprize, Spadacio l-a şters pe Zapata cu un balon din careu, amuţind galeria stelistă. N-a durat decît cinci minute şi s-au aprins torţele în peluza roş-albastră. K
