Orice loc are o istorie a sa, o amprentă a identităţii care se păstrează în memoria veacurilor... Străzi, clădiri, pieţe - toate compun, ca într-un mozaic, povestea locului. Astăzi este rândul clădirilor de pe strada A.I. Cuza.

O plimbare prin centrul Craiovei de azi pare un lucru obişnuit pentru fiecare cetăţean al urbei. Va trece poate indiferent pornind din propria casă pe strada A.I. Cuza, fără să-şi pună vreodată întrebarea: ce poveşti ascund, de exemplu, Biserica „Hagi Enuş“ sau sediul primăriei de azi? De câte ori nu a văzut aceste clădiri, trecând pe lângă ele în forfota zilnică... Abia astăzi pare să le fi descoperit craioveanul, când nepoţelul l-a întrebat: „Bunicule, dar cine a făcut biserica asta? Cum se cheamă? De ce are numele acesta?“. Întrebările par să fi dat un văl la o parte şi frumoasa poveste a sfântului locaş începe să curgă: „Biserica a fost ridicată de jupân Nicolae Ciauşescu, Dumitrache Săndulache bis vel clucer, Ion Băcanu, Mihai Cojocaru, Ion Săpunaru şi alţii între anii 1792-1800. A fost înălţată pe fundaţia altei biserici mult mai vechi, conform fragmentului de fundaţie care apare în partea de miazăzi a altarului. A fost ctitorită în mahalaua de lângă Târgul de săptămână, care se ţinea vinerea, purtând hramul «Tuturor Sfinţilor», aşa cum apare la 1782 pe fila unui Minei al lunii ianuarie, tipărit în timpul Episcopului Chesarie al Râmnicului. S-a numit pe rând: Biserica din Târgul de Afară, Biserica din Târgul de Afară Vechi, Biserica de la Hagiu, şi, în fine, Hagi Enuş, nume împrumutat de la negustorul ce a fost episcop la Biserica «Madona Dudu», fratele lui Nicole, fiul adoptiv al lui Nicolae Ciauşescu. În 1821, Hagi Enuş îl împrumută cu bani pe Tudor Vladimirescu, ce «ridicase ţara», contribuind cu bani la mersul revoluţiei: «Inscrisei supt semnătura slugerului Theodor, coprinzător ca lei 4.953 am primit de la chiar Hagi