"Domnule Iliescu, am capacitatea sa invat, sa ascult si sa respect. Nu voi ezita nici o secunda sa va cer sfatul in momentele grele pe care Romania le va avea de parcurs", a spus Mircea Geoana la (re)lansarea candidaturii sale pentru Cotroceni.
Aceasta nu este declaratia unui prezidentiabil, adica a unui om care se considera si pretinde sa fie considerat suficient de puternic si de pregatit pentru cea mai inalta demnitate in stat.
Aceasta nu pare declaratia unui politician ajuns la un pas de varful carierei, pe deplin matur si titular al unui proiect propriu, bine articulat care sa-i legitimizeze pretentiile.
Aceasta este o declaratie de vasalitate. Inchinarea unui candidat disperat.
Nu e greu de inteles de ce Mircea Geoana a pupat in public inelul suzeranului. Avea nevoie de binecuvantarea acestuia pentru a capta voturile PSD care-i lipseau. El este, sa nu uitam, in situatia disperata si unica a candidatului-remorca, aflat cu mult sub scorul partidului propriu si primul prezidentiabil PSD aflat in pericol real sa nu prinda turul al doilea.
Pretul este insa imens. Vasalul lui Ion Iliescu, garantat Marian Vanghelie pe deasupra, Mircea Geoana abandoneaza practic orice pretentie europeana si reformista. Nu te poti pretinde un presedinte de tip Obama (noua obsesie colectiva a clasei politice), atunci cand te angajezi public sa intri in tiparul lui Ion Iliescu.
Ce anume ar fi de invatat de la fostul sef al statului? Cum sa chemi minerii, cum sa sabotezi proprietatea, cum sa blochezi evolutia si modernizarea Romaniei, cum sa oftezi dupa idealurile intinate ale comunismului, cum sa faci din saracie o virtute patronanad, in acelasi timp, un bordel plin cu miliardari imbogatiti prin drenarea banului public? Acesta este modelul de presedinte pe care-l propune Mircea Geoana pentru Romania secolului 21, Roma
