Partidele si-au scos caii, pionii si nebunii la atac in mare partida pentru alegerile europarlamentare.
Pentru a doua oara romanii aleg deputati in cel mai mare for legislativ continental. Prezenta la urne pare sa fie insa compromisa. De la sondaj la sondaj, absenteismul ia proportii. Tendinta fireasca, zic unii, din cauza fracturii dintre electorat si politicieni. Alegerile vor interesa tot mai putini, votantii preferand sa-si proiecteze vointa si efortul catre obiective personale.
In treacat fie vorba, te intrebi uneori cine-i voteaza, de fapt, pe politicienii care, de altminteri, de-ar fi sa ne luam dupa lege, reprezinta vointa a sute de mii de muritori de rand. Adevarul e ca, dupa modelul oligarhiei politice, exista si o oligarhie electorala formata din oameni decisi sa-si voteze pana in panzele albe partidul sau reprezentantul. Dintre acestia sunt unii care vin de drag, pentru ei votul fiind, in continuare, un mecanism democratic esential. Altii vin la urne din obligatie, pentru ca vor sa-si propulseze, din nou, actorul preferat pe marea scena a politicii. E drept, statisticile nu ne-o spun, dar putem observa cu ochiul liber ca, in vreme ce preferintele politice s-ar putea modifica de la o zi la alta, mai ales pentru ca doctrinele au consistenta gazelor de lupta, structura sociala a votantilor este, de la un tur la altul, cam aceeasi, un alt motiv al absenteismului fiind, desigur, speranta de viata si factorul biologic care au si injumatatit electoratul initial al partidelor de stanga. Oricum, strategiile electoral-gastronomice ale acestor partide au fost insusite si de partide care pana mai ieri blamau populismul si s-au umplut strazile de victime ale luptei pentru mititei, sarmalute si bere. Mai cu seama mititeii au intrat in asa masura in plachiile politice ca te intrebi de ce nu li se dedica un imn, o epopee sau un monument.
Un alt moti
