Cu şapte luni înainte de înce­pu­tul sfârşitului, Nicolae Ceauşescu organiza o vizită de lucru în Praga. Acolo s-a întâlnit cu secretarul general al Partidului Comunist Cehoslovac, Milos Jakes, şi cu preşedintele ţării, Gustav Husak, căruia i-a înmâ­nat ordinul "Victoria Socialismului". Acelaşi Gustav Husak care, cu două­zeci de ani înainte, preluase condu­cerea PCC în urma inter­ven­ţiei sovietice criticată public de Ceauşescu...

Privind înapoi, astăzi ni se pare că în mai 1989 soarta regimurilor co­mu­niste era pecetluită. Pe atunci însă, până şi pentru experţii în do­meniu, căderea regimurilor comu­niste susţinute de URSS era cel mult un vis. În contextul vizitei lui Nicolae Ceauşescu la Praga cuvântul de care se temeau cei mai mulţi lideri comunişti era mai degrabă "refor­mă" decât "schimbare".

CU FRICĂ DE MOSCOVA

În 1985 iniţierea perestroikăi în URSS de Mihail Gorbaciov a provocat reacţii diferite în statele comuniste. Ţări ca Polonia şi Ungaria au salutat reforma. În Ungaria, importante reforme economice fuseseră declanşate "de sus" încă din 1978. Iar în Polonia, mişcarea "Solidaritatea", pornită dintr-o iniţiativă populară la începutul anilor '80, obligase guvernul la o serie de concesii.

Res­tul statelor socialiste au respins însă principiile perestroikăi. Principalii oponenţi erau Germania Demo­cra­tă, Albania şi, bineînţeles, Româ­nia. Cehoslovacia şi Bulgaria pe de altă parte au încercat să evite dete­rio­rarea relaţiilor cu URSS, ado­ptând reforme de suprafaţă în do­meniul economic. Totuşi, ideologia oficială a rămas una profund conservatoare, iar liderii regimurilor aşteptau mai degrabă eşecul perestroikăi şi reîn­toarcerea la vechile tipare decât o schimbare profundă a sistemului.

În Cehoslovacia, tentativa de re­formare a sistemului din 1968, in­tra­tă în istorie sub numele de "Pri­măvara