Cred ca fiecare dintre noi si-a pus constant intrebarea: "Traim ca sa muncim sau muncim ca sa traim?". De obicei evitam sa ne dam si un raspuns la aceasta intrebare de teama ca raspunsul ar putea fi "traim ca sa muncim" si asta ne-ar arunca in categoria asa numitilor "workaholici" sau "dependenti de munca".

Ca si alte dependente, si workaholismul este o adictie nesanatoasa. In acest caz, adictia este pentru munca, cariera sau pentru crezul conform caruia doar ei, adica workaholicii, sunt "singurii care stiu sa faca cel mai bine treaba".

Cel mai adesea isi petrec viata la birou sau luand de lucru acasa, transformanu-si, astfel, si locuinta, locul in care ar trebui sa fie deconectati de munca, in al doilea birou.

Workaholicii acorda foarte putin timp vietii personale, unii chiar uita ca au familie, ca trebuie sa se relaxeze, ca exista teatru, cinema sau parcuri. Ei nu constientieaza ca intre viata personala si cea profesionala trebuie sa existe un balans, ca acest balans ajuta in sanatatea lor mentala, fizica, spirituala, emotionala.

Psihologul Alina Oancea ne arata care sunt primele semne care sa ne atraga atentia ca ne indreptam inspre workaholism.

- Nu poti sa spui stop la timp atunci cand e vorba de munca;

- Problemele de munca te distrag de la relatiile tale personale. Atunci cand iti lasi balta prietena si nu te mai duci la intalnire doar pentru ca ramai peste program ca sa termini rapoarte de scris, poate fi semn de workaholism. Si mai mult decat atat, nici nu te simti foarte deranjat de faptul ca ai lasat-o sa te astepte;

- O parte din tine e permanent conectata la "vreau sa ma intorc la munca";

- Nu mai apuci sa mananci, nu mai socializezi, nu mai dormi - toate acestea nu te deranjeaza, ci le simti ca pe o satisfactie;

Trebuie totusi sa facem diferenta d