Nu ştiu dacă aţi avut ocazia să urmăriţi fragmente de la desemnarea oficială a lui Mircea Geoană drept candidatul PSD pentru alegerile prezidenţiale din toamnă. Evenimentul a avut loc joi seară, la Romexpo, în Bucureşti, şi a reunit vreo 10.000 de pesedişti înfocaţi, alături de toată "crema" partidului.

S-a vrut a fi o lansare festivă de tip american, cu baloane, confetti, urale, aplauze şi chiote de bucurie. În discursul său, Mircea Geoană a făcut apel la divinitate, în cel mai pur stil "Obama". Veselie şi optimism de nedescris, atmosferă înflăcărată. Acest gen de a face campanie a fost adoptat de mai toate partidele din politica românească. Discursuri sforăitoare, gesticulări exagerate, fraze pompoase, tonalităţi pline de putere. Nu ştiu cine le-a băgat în cap politicienilor români această idee de campanie americanizată, de festivism exagerat, dar e clar că la noi se potriveşte ca nuca în perete. Un singur lucru esenţial pare că au uitat strategii de campanie şi politicienii noştri: aici nu suntem în America, ci în România, unde nivelul de trai şi viaţa în general nu se compară cu cea a americanilor. Politicienii români se fac că uită în ce ţară gri trăim, mai ales "graţie" lor, şi că acest festivism exacerbat nu are nicio justificare. Genul acesta de manifestări seamănă mai mult cu congresele PCR de pe vremuri, doar că atunci lipseau baloanele şi confetti. În rest, aceleaşi discursuri deplasate, rupte de realitate, în care se vorbeşte despre cât de roz o s-o ducem sub noua orânduire, deşi în realitate situaţia este tot mai maronie. Ba chiar şi copilul care dădea flori mult-stimatului şi iubitului conducător şi savantei de renume mondial a fost înlocuit cu un copil care a oferit o icoană. Când îi auzi ce plini de ei vorbesc, despre cât de bine o să ne meargă sub oblăduirea lor, deşi fiecare dintre actualii candidaţi sau partidele din care fac parte s-au aflat