Prin bunăvoinţa dlui colonel (r) Adrian Eugen Cristea, fost Director adjunct al Direcţiei de Securitate şi Gardă Prezidenţială, am aflat ce-a însemnat din perspectiva unui însoţitor de înalt nivel, vizita anterioară a lui Nicolae Ceauşescu la Praga (1987).

După nimicirea "Primăverii de la Praga" prin intervenţia trupelor Tra­ta­tului de la Varşovia, mai puţin cele româneşti, Nicolae Ceau­şescu şi în­treaga conducere comunistă din Ro­mânia au căutat permanent să-şi menţină o stare de independenţă în cadrul izolării, nedeclarate, ce se făcea de statele inva­datoare.

Vizitele oficiale între şefii de partid şi de stat din zona de influenţă sovie­tică şi reprezentanţii României se răriseră, lăsând să se creadă orice, dar, mai ales, motivaţia că şefii acestora sunt ocupaţi cu o intensă activi­tate pentru prosperitatea popoa­re­lor lor. Totuşi, la asemenea întâlniri nu se pu­tea renunţa. S-ar fi sesizat că în func­ţionarea întregului sistem comunist s-a ivit ceva şi încă foarte grav şi, nu se ştia când, era posibil să explodeze.

Atenţia era cu atât mai mare pentru conducerea sovietică. Le fusese suficientă "Primăvara de la Praga" şi apoi imediat apariţia răz­vră­titului şi independentului de la Bucureşti. Şi, în­trucât nemulţumiri­le existau peste tot, nu se putea pre­vedea unde şi când se va rupe, în forţă, vreo verigă. Aşa cum nu se pu­tea prevedea ce gândea chiar în acei ani conducătorul partidului bolşevic, Mihail Gorbaciov, care, în 1989, chiar el va acţiona pentru des­tră­marea întregului sistem comunist european.

Nicolae Ceauşescu a sosit în vizită oficială la Praga în luna mai 1987 însoţit de o mică delegaţie de partid şi de stat. Protocolul de partid şi de stat a apreciat că trimiterea unui repre­zentant înaintea vizitei nu-şi avea rostul şi, ca urmare, a apelat la delegaţia securităţii prezidenţiale, formată din