La inceputul acestei luni mi-am oferit un martisor intarziat, o scurta vizita de week-end in Istanbul, fosta capitala a Imperiului Bizantin si mai apoi a Imperiului Otoman.
Un oras cosmopolit si plin de istorie. Am locuit in perioada scurtei mele vizite in Sultanahmet, un district aflat chiar in inima "Orasului vechi", ce se afla pe malul stramtorii Bosfor, la cateva sute de metri de Haghia Sofia, Moscheia Albastra, Palatul Topkapi si Basilica Cistern. Dar povestea mea nu se invarte in jurul acestor monumente extraordinare de arhitectura, ci al noilor amici pe care am reusit sa mi-i fac acolo. Este vorba despre pisicile hoinare din Istanbul. Primul astfel de prieten a fost un motan mare negru, putin prafuit, care ne-a iesit in cale chiar in seara sosirii noastre. A cersit demn putina atentie, a stat cuminte la mangaiat si pupat, apoi, dupa cateva minute, ne-a parasit, plictisit de excesul de afectiune. A revenit cateva ore mai tarziu, noaptea, cand ne intorceam acasa de la plimbare, si, asemenea unui catel, ne-a urmat cateva sute de metri, pana la intrarea in hotel. Receptionerul a observat zambitor noua noastra cucerire, si ne-a explicat amabil ca amicul nostru cu mustati este "a free cat", adica o pisica libera. Am crezut ca a folosit termenul "libera" datorita unor cunostinte indoielnice de limba engleza. Dar pe parcursul celor patru zile petrecute in Istanbul, am ajuns si noi la concluzia ca era cel mai potrivit termen. Cateva milioane de pisici libere se invart prin metropola turca! Le vezi peste tot, printre straturile de flori, prin curtea monumentelor istorice, lenevind pe o banca in parc, invartindu-se printre picioarele zecilor de pescari insirati de-o parte si de alta a podului Galata, dormind pe o pernita decorativa, pusa in vanzare prin Grand Bazar, sau jucandu-se in draci cu o maslina, printre picioarele sutelor de turisti. Nimeni nu le izgo
