Buruienile se caţără pofticioase pe picioare, chinuind paşii şi ameninţând intruşii care le calcă teritoriul. Sub hectarele de bălării şi resturi menajere aruncate după pofta localnicilor, zac ruinele unui castru roman. 13 deţinuţi din Penitenciarul Craiova au început vineri curăţarea perimetrului lăsat în voia soarţii.
Un drum se lasă în marginea lui E79, când mergi dinspre Craiova spre Filiaşi. Nimic nu semnalizează existenţa unor vestigii, dar localnicii sunt bucuroşi să-ţi explice încotro s-apuci: „Treceţi calea ferată şi faceţi stânga, mergeţi aşa o bucată de drum şi se văd nişte stâlpi de la un gard. Pe acolo e“. După câteva sute de metri, în faţa noastră, un tractor cu remorcă după el calcă buruienile, îndreptându-se spre un grup de oameni. Câţiva stâlpi de care odinioară fusese atârnată sârmă ghimpată stau stingheri de pază sălbăticiunilor verzi ce împânzesc locul. Cei 13 deţinuţi ai Penitenciarului Craiova, veniţi la Răcarii de Jos înainte de ora 9.00, încarcă gunoaiele aruncate de localnici. Au cosit iarba, însă munca e abia la început. Eugen Chiţa, educator în cadrul instituţiei, spune că „oamenii au răspuns în mod voluntar acestui apel. Muncind, pot afla ceva despre specificul zonei, despre istoricul ei. Nimeni nu ştia că aici este un castru roman, cu excepţia cuiva care se aştepta să fie ceva asemănător cu castrul de la Câineni. Noi ne-am bucura dacă s-ar închide toată această zonă, dacă arheologii s-ar apuca de treabă şi dacă ar putea veni aici şi oameni din penitenciar, să ajute la săpat, pentru că avem forţă de muncă ce poate fi folosită. Azi, spre exemplu, au făcut în câteva ore, în soare, ceea ce nu au reuşit sătenii de la Legea 416 în două zile. Sigur că mai este mult de muncă, dar noi am început...“.
Turismul care nu se face de unul singur
În spaţiul de câteva zeci de metri pătraţi, acoperit de boji, traista
