Sătul să cheltuiască jumătate din ajutorul de şomaj pe timbre pentru scrisori adresate redacţiei, năpăstuitul, care avea calculator - luat “doar cu buletinul” pe vremea când bubuia economia -, însă nu îl folosise niciodată, îşi încălcă principiile “retro” şi intră pe internet. Sursa: imagecache2.allposters.com “HABOTNIC”. Ajuns pe pagina virtuală publicaţiei căutate, omul nostru simţi deşertăciunea surdă a HTML-ului, artificialitatea exagerată flash-urilor şi a click-urilor, atât de diferită de mirosul viu al plumbului imprimat şi de foşnetul discret al colilor de hârtie.
Năpăstuitul - pe care îl putem numi, fără să greşim prea mult, un ignorant, când vine vorba despre statistici - nu ştia că ‘netul reduce nivelul de răbdare al cititorilor cu aproape 80%. Astfel, dezamăgit şi dezgustat, plăti tribut obscurantismului său şi abandonă cu brutalitate cutreieratul printre cei trei W. Sparse monitorul, îşi trase o pereche de pantaloni scurţi pe el, o luă la vale pe scări (nu cu liftul! – atât era de furios pe tehnologie), ieşi din blocul gri-şobolan şi se îndreptă cu paşi nerăbdători spre dugheana cocoşată de la colţul străzii, unde îl aştepta, la fel ca în fiecare zi, ziarul.
Vesel, năpăstuitul luă gazeta şi plecă fluierând spre fabrica de conserve, locul unde obişnuia să lucreze înainte să bubuie criza.
“INGENUU”. După o perioadă de negare, năpăstuitul îşi dădu seama că ceva nu e în ordine. Se simţi atras de computer. Problema era că ştia şi motivul acestei tentaţii irezistibile, îl văzuse exact înainte să distrugă ecranul de 19 inci.
“Spune-ţi părerea” scria cu litere mici şi albastre în dedesubtul celor trei paragrafe care înciocălau un articol. Nu avu de ales. Seducţia era prea mare. După ce îşi cumpără, din banii strânşi pentru dentist (îl “omora” o măsea de minte), un monitor din secolul trecut, omul nostru
