Înainte de a rosti cea mai importantă întrebare din viaţa lor, bărbaţii îşi pun dragostea la încercare. În cartea „What Could He Be Thinking?: How a Man’s Mind Really Works” („Ce se petrece cu adevărat în mintea unui bărbat?”), psihologul american Michael Gurian explică de ce bărbaţii se hotărăsc mai greu să se căsătorească. În filme, scena cererii în căsătorie se desfăşoară după următorul scenariu: el, emoţionat şi îngenuncheat,­ deschide capacul cutiuţei în care străluceşte inelul cu diamant multifaţetat, după care pronunţă cuvintele magice: „Vrei să fii soţia mea?”.  Pe faţă i se citesc adoraţia pentru ea şi teama de a fi respins.

Pe chipul ei se îmbină surpriza, dragostea, un sens adânc al împlinirii şi acea frumuseţe dată de faptul că este adorată de un bărbat bun.  În viaţa reală, genunchiul îndoit este desuet, iar diamantul multifaţetat e scump. Rămân însă emoţia şi speranţele pentru viitor.

Femeile, în general, simt cum evoluează partenerii lor şi ştiu, înainte ca ei să spună că sunt gata să facă pasul către un angajament pe viaţă. Timp de câteva luni sau chiar ani întregi, bărbatul spune indirect „cred că te iubesc”, încercându-şi dragostea.

Toate cele 15 femei care au participat la un grup de discuţii moderat de psihologul Michael Gurian au fost de acord că „bărbaţii, spre deosebire de femei, se tem de angajamente”.

Aproape toate ştiau câte o excepţie, însă la fel de bine cunoşteau şi norma: bărbaţilor le ia mai mult timp să decidă că această legătură şi nu alta este cea pe care îşi vor clădi viaţa mai departe. Femeile, în general, se simt pregătite pentru pasul cel mare mai repede.

Nu e deloc surprinzător că bărbaţii încearcă să dovedească mai întâi lor înşile că sunt în stare de un astfel de angajament, scrie Michael Gurian, întrucât ei îşi construiesc întreaga viaţă pe teste, provocări