Lacatus strange de scaun si sustine ca acest lucru simbolizeaza barbatie. Adica el, antrenorul, nu poate sa-i lase pe baieti sa se chinuie in situatia periculoasa de-a nu prinde o cupa europeana. Pur si simplu, cum se spune atat de frumos si de complex in lumea fotbalului, nu lasa echipa la greu.
Bine, mesajul acesta este rostit de Lacatus aproape de cand a revenit pe banca Stelei. El tot anunta ca nu lasa echipa la greu si se tine de cuvant ca un om de onoare! Intr-adevar, Steaua continua sa fie intr-o situatie grea, iar Lacatus continua sa nu o paraseasca.
In paralel, Becali apare pe la TV si repeta obsesiv ca el nu-l da afara pe Lacatus. Asta pana cand moderatorul cere pauza publicitara.
Din acel moment, orice ziarist care a participat in ultimele saptamani la o emisiune cu seful Stelei poate depune marturie ca Becali incepe sa-si planga proasta inspiratie de-a-l readuce Lacatus la echipa si sustine ca lipsa de valoare a antrenorului reprezinta cel mai mare neajuns al Stelei.
E mai putin important daca Becali face acest lucru pentru a ajunge mesajul si la Lacatus sau pentru ca nu vrea sa-i raneasca acestuia sentimentele prin declaratii publice, facute in direct.
Ceea ce-i clar insa este faptul ca Lacatus stie de toate aceste lucruri si nu are reactie in afara clasicelor “nu iau decizii la cald ca apoi sa le regret”, “avem inca sanse sa prindem o cupa europeana”, “nu sunt las sa parasesc echipa” etc.
Lacatus uita insa cateva lucruri importante. El a ajuns antrenor al Stelei in primul rand pentru ca este una dintre cele mai iubite foste glorii ale echipei, pentru ca fanii l-au cerut cu insistenta si pentru ca patronul a incercat sa scape de aversiunea galeriei prin satisfacerea acestei cereri.
In aceste conditii, Lacatus ar trebui sa se gandeasca daca nu cumva poate fi un antrenor slab ori
