Ani buni le-a spus poveşti copiilor Craiovei, în faţa camerelor de filmat, a fost pe rând Albă ca zapadă, Cenuşăreasa, chiar ursul păcălit de vulpe şi n-a încetat o clipă să viseze că va veni ziua în care va spune basme de pe-o scenă, cea de teatru. Cine a spus că suntem proiecţia dorinţelor noastre, nu o cunoscuse încă pe Daniela Ionescu, astăzi actriţă a Teatrului Anton Pann din Râmnicu Vâlcea. Daniela poate fi definiţia visului devenit realitate. Şi-a dorit cândva, cu mulţi ani în urmă, să îmbrace haina actorului de teatru, iar un eşec avea să-i redeseneze portretul unicei profesii căreia i-ar fi făcut loc vreodată în viaţa ei. A fost îndeajuns, în anii de liceu, ca un unchi care lucra în Ministerul Culturii, în Comisia pentru vizionările de spectacole, să îi spună că are talent şi n-a mai avut de atunci decât o singură dorinţă: să fie actriţă. A urmat o experienţă ciudată, aşa cum descrie ea admiterea la teatru în Bucureşti. A picat şi a renunţat cu inima plângând.
S-a angajat mecanic la Electro
Aflase în zilele examenului că unii dintre candidaţi, actori deja prin ţară, dădeau pentru a zecea oară. S-a lăsat copleşită de experienţele lor, apoi de neîncrederea în actorie manifestată de cei din jur şi a pus lacătul pe cărţile de teatru. A început să înveţe pentru Facultatea de Ştiinţe Economice, n-a fost să fie nici aici. N-a mai stat pe gânduri şi s-a angajat mecanic, la Electroputere. „Am vopsit doar nişte porţi, nimic mai mult, pentru că am făcut repede un curs de dactilografie şi am devenit secretară. Eram exact ceea ce vroiau ceilalţi, un om aşezat, cu o meserie normală“, mărturiseşte actriţa.
Agent de publicitate şi elevă la jurnalistică
Iubea, iar asta făcea parte din scenariul care avea să se scrie după bunul ei plac. Liviu îi devenea soţ, iar împreună schimbă Electro şi IMMR-ul, pentru reîntâlnire