Aflat în discuţii cu organizatorii canadieni, artistul aşteaptă să semneze contractul, în luna iunie, cu aceştia. Deocamdată, solistul s-a retras în Arad, unde urmează să-şi serbeze ziua de naştere. Bunicii şi părinţii noştri şi-au trăit tinereţea alături de muzica lui. Tinerii îi ascultă cu plăcere melodiile moderne de inspiraţie folclorică. „Nea Beni“ s-a adaptat la toate schimbările de regim şi curente muzicale, reuşind, cu o locvacitate şi o vitalitate atipică celor 72 de ani, să trăiască înaintea vârstei lui.
Pe parcursul acestui interviu, el a rememorat vremurile când umplea singur stadionul. Şi-a amintit de „cei mari“ alături de care a cântat - Maria Tănase, Maria Lătăreţu, Ion Luican, Emil Gavriş, Ştefan Lăzărescu, Alexandru Grozuţă, Rodica Bujor, sau de vremea când era solist al orchestrei Barbu Lăutaru şi al ansamblului Ciocârlia.
- Ce mai faceţi?
- Sunt la Arad. Soţia mea, care este arădeancă, are aici o casă. Unul dintre motivele pentru care am venit la Arad este frica de cutremur. Mor de frica şerpilor şi de cutremur!
Am fost mai demult la Dan Negru în emisiunea aceea în care te lega la ochi şi trebuia să ghiceşti pe ce ai pus mâna. I-am zis că dacă îmi pune şerpi, va fi responsabil de moartea mea, în direct. Mi-a pus nişte viermi care miroseau urât.
- Profesional, cum vă merge?
- Mulţumesc lui Dumnezeu, am concerte destule, dar vreau să mă şi odihnesc. O viaţă întregă am hălăduit. Până pe 6 iunie nu merg la niciun spectacol.
În prezent pregătesc un album cu o orchestră mare de la Chişinău, cu lăutari şi alţi muzicieni. Nu vă dau detalii, ca să nu dau idei şi altora: unii dintre confraţi stau la pândă la ce fac cei mai bătrâni...
- Care a fost ultimul spectacol în străinătate?
- La Vancouver, în Canada, cu ocazia zilei noa
