Într-un loc încremenit parcă în timp, doar amintirile se mai preumblă. În cherhanale mai lucrează doar vântul. Până şi peştelui i s-a făcut dor să vadă omul. Iar acesta... acesta s-a retras din calea muncii naturii. Goală, munceşte, munceşte... Românul parcă s-a obişnuit să creadă că doar în alte ţări sunt peisaje atât de sălbatice şi frumoase, încât să-ţi fie frică să te uiţi la ele, nu cumva să-ţi fure vederea. Joi seară, oamenii strânşi la Institutul Cultural Român (ICR) la vernisajul expoziţiei "Dobrogea. Începutul lumii" au descoperit o nouă Românie.
Cea de-a doua întâlnire din cadrul proiectului ICR "Fotografia în cuvinte", eveniment la care Jurnalul Naţional este partener media, oamenii au descoperit că irealul naturii a devenit real. Prin fotografiile expoziţiei, prin cele două scurtmetraje realizate în Dobrogea, câteva zeci de oameni au păşit, fie şi numai cu gândul, într-o lume în care mulţi habar nu aveau că există.
O LUME DOAR PENTRU EL. În Dobrogea, Răzvan Voiculescu a găsit o lume aparte, o lume doar a lui. Poţi să-l consideri un norocos. Câţi oameni găsesc un tărâm pe care să-l poată considera "Un început de lume"? Ei bine, Dobrogea este pentru Voiculescu "Începutul lumii". El singur explică de ce. "Dobrogea pe care am văzut-o este lipsită de modernism şi de actual.
Este o Dobroge pe care am visat s-o descopăr, călătorind pe drumuri negre, prin lanurile de floarea-soarelui, pe lângă biserici de margine de sat şi peste dealurile unde sufla molcom vântul fierbinte. Pentru mine, Dobrogea este un început de lume."
Aici, pe unde creştinismul a intrat în spaţiul românesc, autorul expoziţiei povesteşte: "Am văzut drumuri care nu duc nicăieri, dar pe care oamenii locului le străbat zilnic. Am văzut podul între două coline uscate, peste care trece un tren. O infinitate de floarea-soarelui şi bisericile care se încăpăţânea
