ÎN OGLINDĂ. După ce şi-a fracturat genunchiul, fosta prim-balerină a Operei, Magda Rovinescu, predă celor mici dansul din 1984, după principii nemţeşti. Sursa: Vlad Stănescu

Sala Studio a Operei Naţionale Bucureşti răsună, în fiecare zi a săptămânii, de muzică de balet şi voci de copii care, în schimbul de ture la repetiţii, aleargă în toate părţile cu poantele în mână, cu rochii, tutuuri şi fuste. „Profa de balet”, Magda Rovinescu, fostă prim-balerină a Operei, aleargă să-i adune din nou la repetiţii.

„E mare gălăgie. Unul şi-a uitat ba pălăria, ba poantele acasă”, oftează, apoi se întoarce în spatele oglinzilor, de unde coordonează coregrafia fetiţelor îmbrăcate în rochiţe roz, cocoţate pe vârfuri şi înclinate în unghiuri perfect egale.

Aduşi de mână de bunici nostalgici, care le privesc repetiţia uneori stângace ca pe un eveniment spectaculos, în care nu zburdă de colo-colo, nici nu tânjesc după vreo jucărie, copiii-cursanţi ai formaţiei „Studio M Balet” joacă rolurile adevăraţilor balerini sau balerine, în dansuri din balete celebre pe muzică clasică: „Lacul Lebedelor”, „Coppelia” sau „Esmeralda”.

Modelul şcolii ruseşti

Blondă, preocupată şi la repetiţii de coafură, pe care o aranjează discret şi elegant cu vârful degetelor, Magdei îi este uşor să-şi amintească de primii paşi de balet, făcuţi într-o sală cu oglinzi mari, profesori renumiţi şi doar câteva colege de poante şi tutuuri.

A început baletul de când avea 3 ani, cu renumite balerine din ţară. Cu toate astea, spune că este pe jumătate un produs al şcolii ruseşti, unde a învăţat mult şi a avut cele mai spectaculoase roluri: „Cel mai bun balet este cel de la ruşi. Am avut o bursă la Leningrad, am studiat, am luat o diplomă, apoi am devenit prim-balerină a Operei”.

După un accident în care şi-a fracturat genunchiul alu