În acest moment se poate spune că n-a ieşit încă nimic bun din coaliţia guvernamentală. Ca şi în cazul autostrăzilor, avem discuţii, se văd oameni muncind, apar idei noi despre anumite detalii, intervin preşedintele cu critici şi ziarele cu precizări şi dezvăluiri, dar tot nu există nimic palpabil.

Cu două excepţii: instituirea pensiei minime de 300 de lei şi a impozitului forfetar minim de 341 de euro. Dar astea sunt chestii minore, pentru că n-a aplaudat nimeni creşterea pensiilor infime, după cum tot nimeni nu a agreat introducerea birului forfetar.

Marile bătălii pe care le are Boc de dat acum sunt cele din jurul Codurilor juridice şi pentru impunerea Legii unice de salarizare. Evident, mai sunt şi alte proiecte legislative (noua reformă din învăţământ, indemnizaţiile crescute la 85% din salariu pentru creşterea copilului etc.), dar toată lumea e cu ochii pe cele două ţinte de care premierul ţine cu dinţii.

Adoptarea celor patru Coduri modificate reprezintă de fapt o aliniere a justiţiei greoaie după care se împarte dreptatea în România cu normele europene în domeniu. Totuşi, aşa cum ultimii 20 de ani nu au adus cine ştie ce îmbunătăţiri în mersul proceselor, e de aşteptat ca şi prevederile acestor noi Coduri să însemne prea puţin. Se ştie că adoptarea lor, în aceste zile, se face la presiunile Comisiei Europene, care a pregătit deja un raport necruţător la adresa justiţiei româneşti, fapt ce ne-ar putea costa o felie din fondurile comunitare. De înţeles că, în varianta cea mai nefavorabilă, nu s-ar găsi niciun vinovat. Ministrul Justiţiei are oricum bagajele la uşă, mandatul lui fiind negociat doar până la adoptarea Codurilor. Coduri care, aşa cum s-a văzut până acum, au atras deja numeroase critici. Vor intra iarăşi la modificat după ce va trece valul de la Bruxelles? N-ar fi de mirare.

Cât priveşte legea unică a sal