Mircea Mihăieș: „Mulţi dintre cei prinşi la înghesuială preferă postura de ţap ispăşitor - şi ea bine ilustrată de sistemul mafiot - decât să spună, chiar în ceasul al treisprezecelea, adevărul”.
Structura profund mafiotică a societăţii româneşti oferă privitorului interesat un spectacol desăvârşit. Nu există infracţiune de pe harta sistemului făcut celebru de Cosa Nostra, Camorra, ’Ndrangheta, Sacra Corona Unita, Al Capone sau... Francis Coppola de care să nu se fi folosit mafioţii locali. Şantajul, calomnia, corupţia, denunţul, bătaia, jaful, incendierea, asasinatul - nimic n-a fost cruţat de profesioniştii îmbogăţirii şi acaparării puterii. Nu putea să lipsească într-un astfel de peisaj arma de apărare a castei: tăcerea.
Aşa am ajuns să fim una dintre cele mai corupte ţări ale Europei, fără să vedem la faţă vreun corupt mai acătării. Noi, tot cu găinarii, cu escrocii de mâna a cincea, proxeneţii, şarlatanii de iarmaroc ne facem norma faţă de pretenţiile europene.
Toate acestea n-ar fi posibile (las deoparte complicitatea poliţiei şi-a magistraţilor) dacă dinspre presă nu s-ar ridica valuri de indignare ori de câte ori un mafiot e pe cale să dea de bucluc. Măciucarii cu stilouri şi microfoane tăbărăsc pe Europa, de parcă le-am face nemţilor şi olandezilor un hatâr. De parcă n-ar fi în interesul nostru să trăim într-o ţară curată.
Şi de parcă ar fi normal ca miliardele de euro sălbatic drenate de la buget să se ducă în buzunarele particularilor bolnavi de lăcomie, şi nu în investiţii de care să se bucure omul nevoiaş. Avem cei mai mulţi milionari din Europa de Răsărit, dar nu-i prea văd înghesuindu-se în acţiuni caritabile, în ajutorarea educaţiei, a sănătăţii ori a culturii.
Chiar în aceste zile se desfăşoară, la Timişoara, ediţia aniversară a StudentFestului, dublată de Zilele Ştiinţei. Pentru că o p
