O emisiune născută dintr-o "pedeapsă" a scos la iveală latura artistică a sindicatelor din România anilor ’88-’89: "Cinecluburile – prezenţă activă în munca politico-educativă". Realizatorul Tudor Caranfil povesteşte că "eroarea" difuzării unui generic de film i-a adus "retrogradarea" la Redacţia Film, iar de-aici s-a pornit la drum cu acest proiect.
Proiect care a ţinut puţin peste un an, întrucât, se pare, Tovarăşa a fost nemulţumită de zgârieturile de pe imagini. "Eu, în 1988, aveam în televiziune calitatea de selecţioner de filme. Oricât ar părea de frumoasă ca definiţie, în 1988, era o treabă foarte neplăcută pentru că trebuia să alegi filme care să nu fie costisitoare, adică să fie din rândul cinematografiilor «frăţeşti», cu care schimbam filmele. În ceea ce priveşte producţiile occidentale, care trebuia să fie şi ele în program pentru că altfel publicul ne părăsea de tot, s-a început suprimarea genericelor. Se ascundea astfel faptul că furam drepturi de difuzare", îşi aminteşte Caranfil.
Cum mecanismul tăierii genericelor s-a generalizat chiar şi pentru peliculele care n-aveau probleme în ceea ce priveşte drepturile de autor, criticul Tudor Caranfil a fost pus în faţa unui fenomen original. Trebuia să intre pe post un film ceh, al cărui autor suprapusese genericul peste începutul filmului: "Dacă tăiai genericul îl lăsai pe telespectator complet fără busolă într-o povestire care începuse deja. Era ca şi cum ar fi aprins mai târziu televizorul. Şi n-am vrut să fiu părtaş la această idioţenie, oricum inutilă, pentru că noi nu aveam afaceri de drepturi cu cehii. Întrucât se făcea schimb de filme cu ei: noi le dădeam pe-ale nostre, ei ni le dădeau pe-ale lor".
Decizia lui Tudor Caranfil a fost de a lăsa genericul, iar de aici s-a iscat un adevărat scandal, scandal care n-a fost pornit de sus, aşa cum v-aţi închipui. "Filmu
