Istoria ne-a invatat ca un razboi are intotdeauna nevoie de martori, imaginile reprezentand, in acest caz, cel mai bine ce s-a intamplat, de ce si chiar si din cauza cui.

Fotografii ale plajelor de langa Mullaitivu, ultimul avanpost al rezistentei Tigrilor Tamili din Sri Lanka ar fi trebuit sa fie cele mai bune reprezentari ale modului in care razboiul afecteaza oamenii.

Ar fi fost, daca cineva le-ar fi facut, insa acele fotografii nu exista. Guvernul din Sri Lanka a reusit atat de bine sa tina la distanta oamenii din exterior, si, drept consecinta, atrocitati nemaiintalnite au fost comise, comenteaza Times Online.

Jurnalistii sunt de obicei priceputi sa ajunga in locuri unde nu sunt doriti, insa nu si in acest caz. Acest lucru nu s-a intamplat in cei peste 25 de ani de cand acest conflict a inceput. Acesta a fost in permanenta un razboi invizibil.

Plaja de la Oceanul Indian este probabil o baie de sange. Familii intregi s-au adapostit fara apa sau mancare in gauri sapate in nisip. Un doctor din zona a vorbit despre mii de cadavre care zac pe plaja si de "duhoarea mortii" care pluteste in zona de conflict.

Este stiut ca soldatii victoriosi vor intotdeauna sa se razbune pentru prietenii pe care i-au pierdut pe campul de lupta.

Imaginile nu ni le putem construi decat pe baza declaratiilor martorilor. Insa nu putem realiza cu adevarat gravitatea situatiei. Nu avem nimic care sa ne arate ce s-a intamplat cu adevarat in Sri Lanka, o tara budista, un loc care ne invata sa traim in pace. Este o tragedie ca razboiul sa dezbine intr-un asemenea mod oamenii.

Guvernele lumii tind din ce in ce mai mult sa ingradeasca accesul jurnalistilor in zonele de conflict. Guvernul american a dat mai degraba vina pe libertatea presei pentru esecul din Vietnam decat pe strategia lor militara.

Si i